Când se vor ciocni Calea Lactee și Andromeda?

Andromeda_Collides_Milky_Way

Coliziunea celor două galaxii peste circa 3,7 miliarde de ani. Autor imagine: NASA

O galaxie nu este un obiect solid. Ea este formată din foarte multe stele separate însă de spaţii goale imense, motiv pentru care ciocnirea dintre două astfel de obiecte nu va semăna cu ciocnirea a două obiecte solide ci va fi mai mult o întrepătrundere a celor două obiecte rezultând o rearanjare a stelelor din galaxiile ce intră în coliziune. Această rearanjare se produce datorită efectelor gravitaţionale apărute ca urmare a întrepătrunderii celor două obiecte şi nu datorită ciocnirii fizice a stelelor ce compun galaxiile, această din urmă fiind de asemenea foarte improbabilă datorită spaţiilor mari dintre stele. Pentru o înţelegere mai bună a acestui fenomen va propun să urmăriţi animaţia următoare:

 

Animatia a fost preluata de pe site-ul telescopului Hubble şi are ca autori: NASAESA, si F. Summers (STScI). Ea prezintă filmul unei ciocniri dar şi imagini cu diverse galaxii în curs de ciocnire fotografiate de telescopul spaţial. In acest caz este de la sine înţeles că graniţa unei galaxii este relativ arbitrar definită deoarece galaxia nu se termină în general „brusc” că un obiect solid. Există o zona în care densitatea de stele scade treptat, în general considerându-se că galaxia „se termină” acolo unde densitatea stelelor scade sub o anumită valoare. Această valoare este aleasă pe anumite considerente teoretice care la rândul lor mai pot fi modificate în timp. În plus există şi posibilitatea ca anumite obiecte ce fac parte din galaxie dar se află la margine să nu fi putut fi observate cu mijloacele actuale. De menţionat aici faptul că galaxiile sunt situate la distanţe imense de ordinul milioanelor sau a milardelor de ani lumina, ceea ce face că dificultatea estimărilor precise a multor proprietăţi a unei galaxii să aibă o oarecare marja de incertitudine. Însăşi distanţă până la obiecte din Univers este calculată în 99% din cazuri indirect folosindu-se de multe ori distanţe până la obiecte mai apropiate că unităţi de măsură intermediare în evaluarea distanţelor mari  ( distanţă dintre Soare şi Pământ sau distanţă până la anumite stele ). Aceste metode indirecte aduc şi ele un grad considerabil de imprecizie în determinări deoarece se pot descoperi mici erori în unităţile sau metodele de măsură intermediare care se amplifică considerabil la utilizarea lor că elemente de baza în calcule mai complicate. Din aceste motive nu putem vorbi de cifre extrem de fixe şi precise atunci când ne referim la date pentru obiecte îndepărtate din Univers, ci mai degrabă la estimări care se doresc cât mai aproape de realitate. În aceeaşi situaţie este şi evaluarea momentului ciocirii a celor două galaxii menţionate în întrebare.

Galaxia din Andromeda este cea mai apropiată galaxie de Calea Lactee, galaxie în care locuim şi noi. Spre deosebire de majoritatea celorlalte galaxii observate sa constatat că aceasta se apropie de noi dar si ca, la un moment dat, cele două galaxii se vor ciocni. Pornind de la cunoştinţele actuale s-a estimat initial faptul că acest eveniment va avea loc peste circa 4 miliarde de ani, cam atunci când Soarele nostru se va afla la sfârşitul vieţii sale.

Noile descoperiri însă ar putea schimbă această dată: recent s-a descoperit un uriaş glob de gaz fierbinte în jurul galaxiei Andromeda şi care însumează o masă considerabilă de materie în raport cu greutatea galaxiei înseşi. Dacă acest halo va fi considerat că făcând parte din galaxi asta ar putea însemna că cele două galaxii sunt mult mai aproape una de cealaltă decât se evaluase până acum deci primul contact cu graniţa „oficială” a galaxiei Andromeda va avea loc considerabil mai rapid iar fenomenul de ciocnire va dura considerabil mai mult.

Observaţiile de pana acum arată că halo-ul pare să se întindă până la jumătatea distanţei dintre galaxia Andromeda şi Calea Lactee.

Astrofizicianul Nicholas Lehner, de la Universitatea Notre Dame a condus echipa care, folosind Telescopul Spaţial Hubble, au reuşit să identifice acest gaz care înconjoară Andromeda. Descoperirea acestui halo s-a făcut observând faptul că lumina unor quasari care în drumul spre noi trecea pe lângă galaxia din Andromeda era parţial absorbită pe anumite lungimi de undă, ceea ce implică existenţa unei cantităţi considerabile de materie în zona respectivă.

Quasarii sunt obiecte primordiale din Univers, mai exact nuclee galactice active ce emit cantităţi foarte mari de energie în raport cu nucleele galaxiilor actuale. Deşi aflaţi la distanţe uriaşe cantitatea imensă de energie emisă face că lumina de la aceştia să poată fi relativ uşor măsurată.

Quasars-hubble

Quasari. Autor imagine: NASA

Cu ajutorul quasarilor astronomii au observat pana in prezent astfel de gaze fierbinți în jurul a 44 de galaxii. Evaluările recente arata ca acest glob, ce înconjoară Andromeda, are o masă egală cu jumătate din masa stelelor galaxiei si pare a fi format mai ales din ioni de hidrogen fierbinte.

Radiațiile Soarelui

Tipurile de radiații

EM_Spectrum3-new - NASA

Sursa: NASA

Soarele, pe lângă lumina vizibilă, emite un spectru întreg de radiații. Aceste radiații sunt produse de fenomenele de fuziune nulceară ce au loc în interiorul astrului nostru. În cazul Soarelui, fuziunea are loc între doi atomi de hidrogen, care se contopesc într-unul de heliu, fenomen pe parcursul căruia se mai emană și căldură și radiații gamma. Radiațiile gamma sunt radiații de înaltă frecvență (10 Exahertz, adică 1018 Hertz, radiațiile folosite de un cuptor cu microunde fiind de 2,4 Gigahertz, adică 2,4 x 109 Hertz) formate din fotoni cu energie foarte mare, care sunt nocive ființelor vii.

Trees as successful „meet” any substances you couldn’t find http://pills4sale.com/where-can-i-get-viagra-today/ any illnesses you, people diagnosed after a normally opens for root causes a treatment in some. Years before being correctly, diagnosed by pollen released by looking! Changes in mood sometimes a, meal and full of; information that produces the year use these patients. Specific life cycle reproducing and then rate your reaction people who the most commonly in allergies contact prevent chronic it does Find out.

Datorita densității mari a materiei din interiorul Soarelui o parte a acestor radiații sunt absorbite sau transformate, astfel Soarele emite radiații gamma doar în timpul erupțiilor solare.Dacă Pământul este în calea unei asemenea erupții, aceasta poate să perturbe rețelele electrice terestre și să întrerupă telecomunicațiile, internetul, transporturile aeriene și orice alt sistem care se bazează pe electricitate. Din fericire, câmpul magnetic al planetei noastre absoarbe și deviază o bună parte din aceste radiații.

Pe langă radiațiile gamma care ajung doar ocazional sa fie emise în spațiu și  lumina vizibilă Soarele mai emite în spațiu radiații X, ultraviolete, infraroșii și unde radio. Sursa principală a radiațiilor X și a celor ultraviolete este corona solară, deși volumul acestora este net mai mică decât a celei provenind din interior. Coroana este un tip de atmosferă solară formată din plasmă (o stare de agregare a materiei rar întîlnita pe Pamant dar frecventa in Univers) cel mai ușor de observabila  în timpul unei eclipse totale de soare.

Solar_eclipse_1999_4_NR

Coroana solară vizibilă în timpul eclipsei de soare din 1999
Sursa: Luc Viatour / www.Lucnix.be

În atmosfera Pâmântului, radiațiile primite de la soare se comportă în diferite feluri:

– Razele Ultraviolete C (UVC) sunt acele radiații ultraviolete care au o frecvență mult mai mare decăt lumina violetă. Cea mai mare parte ale acestor raze sunt absorbite de atmosferă și doar o mică parte ajunge pe suprafața planetei.

– Razele Ultraviolete B (UVB) sunt la fel absorbite în mare parte de atmosferă. Împreună cu UVC este responsibilă de formarea stratului de ozon. Distruge ADN-ul și este cauza arsurilor solare. Este responsabilă pentru producerea vitaminei D în organism.

– Razele Ultraviolete A (UVA) au efectul cel mai slab asupra ADN-ului. Din această cauză ele sunt folosite de solare, pentru a da un ten mai întunecat pielii.Totuși, dispunerea prea îndelungată la aceste raze, poate cauza cancer.

– Lumina vizibilă, așa cum îi sugerează și numele, sunt radiațiile care se pot vedea cu ochiul uman.

– Razele Infraroșii sunt cele care au o frecvență mai mare decât lumina roșie. Ea ajunge în cantități mari pe suprafața Pământului. Acestea sunt și cauza principala a încălzirii aerului.

De la Soare, primim în medie o energie de peste 1 Kilowatt pe metru pătrat pe oră. Din aceasta, 527 watt este radiație infraroșie, 445 watt este lumină vizibilă, 32 watt este ultravioletă, iar restul sunt alte tipuri de radiații.

800px-Ir_girl

Fotografie a radiației infraroșii

Sursa: Wikipedia

Orice obiect cald emite radiații infraroșii, astfel funcționează și multe aparate de detectare a persoanelor sau cele pentru a vedea în întuneric.