Care este cauza pentru care Luna pare mai mare sau mai mica in diferite momente ale noptii sau ale anului?

I: Care este cauza pentru care Luna pare mai mare sau mai mica in diferite momente ale noptii sau ale anului?

Este vorba de doua efecte aici. În primul rand prin faptul ca orbita Lunii nu este perfect circulara ci eliptica , aceasta poate fi la distante diferite fata de Pamant. Elipsa insa nu are o excentricitate foarte mare, diferenta de diametru aparent dintre momentul in care Luna este cel mai aproape, respectiv cel mai departe fiind de aproximativ 11%. Intre doua momente in care Luna este la perigeu (distanta minima fata de Pamant) este un interval de timp de 29 de zile 12 ore si 44 minute. Cu alte cuvinte Luna va fi ceva mai mare odata la 29 de zile. Efectul insa este mai usor observat atunci cand Luna se nimereste sa fie la apogeu, respectiv la perigeu simultan cu faza de Luna plina. Pentru o ilustrare mai buna a diferentei va prezint mai jos o comparatie fotografica facuta de Catalin Paduraru cu o Luna plina la perigeu respectiv la apogeu.

macro-micro-moon

Cum spuneam insa variatia de diametru aparent cauzata de acest lucru este vizibila pe parcursul a mai multor zile si si asa cum se vede din poza diferentele nu sunt foarte mari. Un efect insa mult mai remarcat este cel care poate fi observat pe parcusul unei nopti. Mai exact Luna aflata la orizont pare considerabil mai mare decat atunci cand se afla chiar si in aceeasi noapte sus pe cer. Efectul pare sa fie proportional cu inaltimea astrului pe cer. In mod surpinzator insa acest efect nu are o cauza fizica ci este doar o iluzie optica.  Mai mult chiar, Luna aflata la orizont este cu aproximativ 1.5% mai indepartata de noi decat cea aflata deasupra capului. In general pentru simplitate obiectele sunt considerate punctuale; atunci cand spunem distanta Pamant-Luna o masuram de la centrul Pamantului pana la centrul Lunii netinand cont de diametrele celor doi astrii. In cazul de fata insa diametrul Pamantului reprezinta o parte ce nu e chiar neglijabila din distanta Pamant-Luna. In concluzie atunci cand Luna este deasupra capului ea se afla de fapt la distanta Pamant-Luna minus raza Pamantului, in timp ce atunci cand se afla la orizont raza Pamantului nu se mai scade (fireste, calculul exact e ceva mai complicat, am simplificat insa aici putin pentru ca dorim doar sa ilustram diferenta). Revenind la problema noastra, e clar ca Luna nu se afla mai aproape ci in mod suprinzator chiar putin mai departe. Multi banuiesc ca efectul observat ar putea fi cauzat de refractie sau alte fenomene similare generate de anumite particularitati ale atmosferei. Refractia insa este un efect bine studiat de astronomi si are doar efect de modificare a culorilor astrilor si o usoara modificare a pozitie lor, nu si de amplificare a distantei unghiulare dintre doua puncte de pe cer. Asa cum aminteam mai devreme se pare ca totul este de fapt cauzat pur si simplu de o iluzie optica. In mod surprinzator insa raspunsul la intrebarea ce tip de iluzie optica sta la baza acestui fenomen nu se bucura de un raspuns agreeat de toata lumea. Exista mai multe variante, toate avand argumente pro si contra. Intrucat acest lucru tine mai putin de astronomie si nu as vrea sa speculez in domenii pe care nu le cunosc foarte bine nu voi dezbate si acest subiect in detaliu. Voi enumera insa mai jos cateva din cele mai plauzibile iluzii care ar putea cauza acest efect. Inainte de asta insa va propun cateva experimente pentru a va convinge ca este chiar vorba de o iluzie (multora aceasta explicatie li se pare total gresita la prima vedere).
Daca luam in mana o moneda si o tinem alaturi de Luna avand mana intinsa si comparam dimensiunea Lunii cu cea a monedei, repetand acest experiment atat cand Luna e la orizont repectiv la zenit vom constata ca nu exista nicio diferenta considerabila. De preferat sa alegem moneda, sau un alt obiect astfel incat sa fie cat mai apropiat (cand este tinut la distanta bratului intins) de dimensiunea aparenta a Lunii. Un al doilea experiment simplu pe care il putem face este sa fotografiem Luna in cele doua ipostaze cu acelasi aparat foto si apoi sa masuram dimensiunea in pixeli a Lunii pe ambele fotografii. Veti fi surprinsi de rezultat. De mentionat aici tot in sprijinul afirmatiei cu iluzia optica e ca nu doar Luna e perceputa in modul acesta cand se afla la orizont, ci si Soarele  si constelatiile. Puteti sa incercati sa urmariti o constelatie usor de vazut sau un asterism in cele doua pozitii si veti avea senzatia ca cel de la orizont e considerabil mai mare. De mentionat aici ca folosind diverse instrumente si metode din astronomie si astrometrie dimensiunea aparenta a astrilor poate fi masurata cu precizie, oricare din aceste masuratori putand sustine fara dubii faptul ca nu exista in realitate aceasta variatie asa cum este perceputa vizual. Nu in ultimul rand un argument interesant este acela ca exista oameni , procentual putini insa, care nu percep Luna la orizont ca fiind mai mare. Daca faceti un sodaj de opinie sau experiment printre prieteni, cu putina rabdare probabil aveti sanse sa gasiti unul din cei 5% care nu sunt „afectati” de aceasta iluzie optica.

În principiu teoriile cele mai probabile care sa explice aceasta iluzie sunt urmatoarele:

– Creierul percepe bolta cereasca nu ca pe o calota sferica avand dimensiunile unei jumatati de sfera ci ca pe o calota oarecum turtita mai apropiata de un plan. Acest lucru ar putea fi sustinut de faptul ca atunci cand privim ziua cerul innorat il percepem mai degraba ca pe un tavan drept decat ca pe o calota adanca. Pornind de la aceasta perceptie obiectele sunt interpretate diferit de creier. Un argument in sprijinul acestei explicatii este acela ca probabil experienta zilnica, ce e in marea majoritate a timpului orientata pe zona din apropierea solului si mai putin pe verticala a dus ca in timp creierul sa perceapa diferit obiectele din zona de interes direct.

– Atunci cand privim un obiect in vecinatatea orizontului avem in camp si alte obiecte de dimensiuni cunoscute. Creierul incearca sa interpreteze diferit distanta in acest caz prin comparatie cu situatia in care privim doar Luna pe cer deaspura capului, neavand in campul vizual si alte obiecte de referinta. Suna plauzibil aceasta teorie dar totusi e greu de explicat de ce efectul se produce si cand privim Luna rasarind sau apunand deasupra marii unde nu avem in principiu alte obiecte de reper.

– Asa cum exista diverse alte iluzii optice generate de interpretarea perspectivei sau de vecinatatea unor obiecte (iluzii de genul Ponzo sau Ebbinghaus) o combinatie de factori ar putea genera o iluzie si in cazul acesta. Mai jos doua imagini cu cele doua iluzii amintite: in prima cele doua bare galbene sunt de aceeasi dimensiune, in a doua cele doua cercuri centrale sunt de aceeasi dimensiune.iluzia_ponzoEbbinghaus

Cum spuneam ne vom limita la a prezenta doar aceste teorii. Acestea nefiind in zona noastra de cunostinte riscam sa gresim speculand pro sau contra vreuneia din variante.

Back To Top